Lasa-ti descoperit sinele
sa-mi tremure in mana
pana-ti vibreaza mintea
in categoricul haos
al sufletului meu.
Lasa-ti un strop dintr-un sunet
sa-ti atinga un cuvant,
iar cu el atinge-mi viata,
atinge-mi ochii,
atinge-mi lumea din ei.
Deschide-ti palma.
Priveste prin ea inceputul
priveste prin ea linia vietii
tale, mele,
si inchide-o cand se apropie
dulcele sfarsit.
Invata-ma mereu sa fiu.
Daca nu stii cum
fii mereu la fel
de complicat,
mereu la fel de simplu,
fii la fel de oricum,
fii la fel de oriunde,
doar curgi in povestea spiritului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu