Privesc în oglinzi defragmentate,
Iubite, pe străzi îmi mor oameni
m-apasă-n pupile şi cioburi şi lame
şi venele morţii umane.
Iubite, pe străzi îmi mor oameni
Ce-i aia moarte nu ştiu
Şi cred, îmi e frică să aflu,
Deşi nu va fi prea târziu.
Atât de dor o să-mi fie
De oamenii cei de pe străzi,
De surâsul din nopţi cristaline,
De vuietul gândului tău.
Iubite, pe străzi îmi mor oameni,
Azi altul, mereu, niciodată
Păşeau strivitor peste inimi
Şi plângeau ca să nu mă mai vadă.
Iubite, pe străzi îmi mor oameni
Atât de neom mă
consideri,
Dar timpul dispare şi viaţa
Pâlpâie-n lumini rătăcite.
Iubite, pe străzi îmi mor oameni
Şi zâmbetele de altădată
Şi toate regretele lumii
Mereu mă desfac în neanturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu