Cateodata imi explic existenta prin tine.
Imi place sa-ti pasesc pe respiratie si sa ma prefac ,
Prefacatoria este defapt muzica, iar tu o inhalezi
crezand.
Ma prefac ca te traiesc si imi dau un scop.
Cata ipocrizie exista in oameni!
Daca n-am alege sa ne prefacem si eu n-as mai exista
tu nu ai putea trai. Ma inveti in fiecare zi ceva.
Prefacatoria mea e formata din ganduri.
Uneori ma traiesc prin amintirile tale,
Sunt fericita cand iti mai amintesti ca sunt.
Cand totusi vrei sa uiti…vreau sa te uit.
Of, doar iti explicam ca uitarea nu exista!
Exist doar eu. Ti-am spus sa nu ma memorezi.
Uneori imi pare rau prin tine.
Dar sunt fericita cand pasesti pe trotuar si poti zambi
unei fete care se traieste prin altul.
Si ce daca exist prin nedreptate, ura, ignoranta,
rautate, durere, momente, amintiri?
Mai vin uneori si ti le smulg din casa sufletului si le
astern in mine.
Am nevoie sa le traiesc. Am inca nevoie de tine.
Ramai departe, mi-e indiferent, prin departare si
indiferenta respiri.
Uneori te impaci cu ele.
Eram fericiti cand ne impacam impreuna.
Si ce daca exist prin iubire, fericire, exaltare, raze,
mare, numere, fuga, flori, luna, viata?
Mai vin uneori.
Ai nevoie sa le traiesti. Ai inca nevoie de mine.
Raman departe, ti-e indiferent, prin departare si
indiferenta respir.
Inca ne unesc alegerile noastre.
Intr-o mansarda usa trantita inca se mai aude.
Daca cele mai potrivite cuvinte pentru mine ar fi: moarte,
valuri, dragoste, buze, alei, ale tale ar fi aceleasi doar ca in alta ordine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu